vendredi 17 août 2018

A me tarra


Longu u mare sirenu
À culore d’argentu
Ci truvarè un locu,
Una sponda di rena
À l’assaltu d’u ventu
Chì ne face un ghjocu

Vidarè la so costa
Per sempre assuliata
In faccia à l’onda d’ogliu
A calanca in rossu
À u monte liata
Da sopr’à ogni scogliu

Quessa hè a mio tarra
Quella ch’o tengu cara
Da u mare à a sarra
L’aghju sempre da amà

Quessu hè lu m’agrottu
U me scalu, u me portu
Ch’in core sempre portu
Quì ci vogliu campà

Hè un locu di fole
È di muntagne d’oru
È paisoli appesi
Hè un locu di sole
U mio solu tisoru
Fattu di lumi accesi

Un celu spurgulatu
Ghjoca cù li s’acelli
Si ridenu d’e piove
Sò sempre latu latu
Cù u mare è e stelle
Quandu la notte move

Quandu scapparà lu ghjornu
Nant’à le to sponde care
S’accindarà torna u fornu
È i canti è e ghitare

Quandu ghjunghjarà l’albore
A dolce è fresca rusata
Pinsaraghju à tè amore
Nant’a to petra pusata

Antoine Parodin
Dumenica u 5 d’Aostu di u 2018
Aiacciu

Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire