jeudi 23 août 2018

Timpesta

Nant’i scoglii di Bussaghja
Sò centu è centu e sciumare
À invadisce tutt’a piaghja
Quand’ùn hè serenu u mare
Correnu cum’è muntoni
À lu ventu, e sciume amare

U celu si face grisgiu
Ùn si vede più a costa
Sopr’à l’onde ballulente
A torra ci hè sempre posta
À fighjulà l’orizonte
È u battellu ch’accosta

Viaghjemu, u vintulellu
Face ballà la to crina
Sott’à l’ambata chì corre
Hè in festa la marina
Pare finitu lu caldu
Ancu compia l’istatina

Mi pare un sognu stranu
Di rivede ti amore
Di sta timpesta forta
Sentu sempre lu rimore
È la to voce chì move
È attrista lu me core

Hè timpesta o la me cara
Hè spiccatu u nostru amore
Hè par sempre annigatu
In l’onde avà in furore
Hè par sempre annigatu
In lu mare d´u me core

Antoine Parodin
Ghjovi u 23 d’Aostu
Aiacciu

mercredi 22 août 2018

Mi parmettu

In notte scura di li to ochji
Chì nant'i mei mette un mascu
Vicinu à lu to fiancu cascu

È mi parmettu d'abbraccià ti
Ùn possu aspettà innamurata
Sott'à la luna, o bella bruna
M'ai incantatu

In notte scura di li to ochji
Vecu lu to visu lucente
Sentu e to parolle nucente

In notte scura di li to ochji
Cercu una lumera in u pagnu
Quand'in lu to mare mi bagnu

In notte scura di li to ochji
Ci aghju trovu una pelle d'oru
A to dulcezza è un tesoru

In notte scura li to ochji
Vecu ballà ste duie labbre
Quell'abbrugata chì à mè s'apre

In notte scura di li to ochji
Aghju finitu lu mio cantu
Fattu di tè core ma' frantu

A. Parodin
Marcuri u 22 d'Aostu di u 2018
Aiacciu

mardi 21 août 2018

In le to rime

In le to rime
Ci hè appena di sole
È di lumere accese
L’essenza d’un paese

In le to rime
Ci sò le storie è fole
I to lochi è viaghji
È centu paisaghji

In le to rime
Ci hè u pagnu d’umbria
Ma ancu una spannata
À mez’à ogni annata

In le to rime
Ci hè a malincunia
A gioia d’u ritornu
A notte è u ghjornu

In le mo rime 
Ci hè appena di tè
Di lu to lindu versu
Di lu to universu

In le mo rime
Ci hè assai di mè
Di tuttu lu m’amore
Chì n’ùn pudarà more

Antoine Parodin
Marti u 21 d’Aostu di u 2018
Aiacciu

dimanche 19 août 2018

I dii di cimentu

Appariscenu avà in li nostri cuntorni
Vioti d’umanità, d’amicizia è spartera
Certi dii bugiardi cù quilli novi ghjorni
Chì vastanu i me lochi d’a più indegna manera

Morta hè l’arburatura è lu fiore muscantu
Pà sta goffa ruvina chì porta u testimoniu
Di a vita oghjinca è ciò chì vene accantu
U piacè di cumprà senza nisun’bisognu

I dii di cimentu spavinteghjanu a tarra
Giganti di turmentu di paura infinita 
Eiu seccu u me pientu è la me musa cara
Mughja cù tutta a vita ma fate la finita !

A nostra sucietà si scorda di l’anticu
È di a verità pà lu soldu maestru 
À mezu à i castichi eccu ùn ci hè più amicu
È po scappa l’anzianu pà lu novu è stranu estru

More la mio natura ma per sempre hè arritta
À difende u dirittu di pett’à u macellu
Dumane s’avvicina, a me tarra hè culpita
Ne vidaraghju sempre l’ale d’un bellu acellu

Sò sicuru o fratelli chì voi vi pisarete
In faccia à u dulore di lu vostru paese
È pà la vostra ghjente pace suminarete
Pà li nostri nimichi pagaranu e s’offese

Ma per la libartà sarà longa la via
Ma noi camparemu da muntagna à marina
Cù tutta a nostra spera è cù a fede viva
Cantaremu inseme « Diu vi salvi Regina »

Antoine Parodin

Fumaccia


À mez’à a fumaccia di a so sigaretta
Ch’ella tene à a bocca, ch’ella tene in la manu
Vecu li so capelli, u so sguardu saetta
Chì d’un colpu in u corpu mi piglia è mi trapana

À mez’à a fumaccia di a so sigaretta
Vecu u ballu languente d’a so bella statura
Cum’è una luciola in a so pupilla stretta
T’hà l’ochji di liona di calore è fridura

À mez’à a fumaccia di a so sigaretta
Chì face cum’un nulu divinu nant’a dea
À a pelle chì luce d’u core prediletta
È volta è gira è balla, ciambotta a mo idea

À mez’à a fumaccia di a so sigaretta
Chì mi schjarisce l’ore dendu lu so luciore
In la me notte nera, tù bella ghjuvanetta
M’ai fattu campà u to più chjaru albore

Dammi di lu to focu pà accende la chjara
Sigaretta d’amore chì ti mostra a so fiara
Dammi di lu to focu per ùn più mai piegne
È riscaldassi un pocu d’amore ch’ùn si spegne

Antoine Parodin
Dumenica u 19 d’Aostu di u 2018
Portu

samedi 18 août 2018

Tù o Djangò

Nant’à u ritmu u più indiavulatu
A meludia di cantu spurgulatu
Mi pare d’andà luntanu
Beie à un altra funtana
Tù mi porghji la to manu
È righjunghju a caravana

Mi pare d’esse, di fà parte d´i toi
Impruvisendu mi conti a to storia
Di a ghjente d’u viaghju
Hè un ghjornu pà un locu
È faci a to impruvisata
Par tè hè cum’è un ghjocu

Tù o Djangò
Fà ballà i mo ricordi
Cù i to diti
Fà sunà ste sei cordi

Tù o Djangò
Cambiendu di strade è locu
Ma fà ci tutti
Ballà ingiru à u focu

Sona à a lesta u mondu ti seguida
Sona le gioie è le nostre ferite
Accende tutt’i lampioni
In la to notte gitana
Accende tutt’i mio sogni
Portami in la caravana

Manda ci via ver di lu to paese
Ver di li nuli chì sò à mane tese
Mostracci li to accordi
I minori è i maghjori
Mostracci li to sicreti
Cù i to diti à corri corri

Antoine Parodin
Sabbatu u 18 d’Aostu di u 2018
Portu

Accesa


Hè tempu di serenità prumessa
Ùn sentu dì quell’alma sottumessa
Basta cusì

A tarra sente a piove ch’hè falata
È in la mio mente, a rabbia s’hè calata
È po s’hè spenta

Ma fermarà per sempre
A tristezza di quella
Lascita chì face entre
U so ricordu d’ella
È chì mi lascia senza
Quella presenza
Accesa

U celu hè grisgiu, u mo esse hè listessu
Risona è intisgia la nostra la prumessa
In l’onde lisce

Si sente u tonu è u ventu in timpesta
Chì dà u tonu à sta canzona in testa
Di l’autunnu

Nant’u mare le sciume
Nant’u mio core un velu
Ùn trovu più u lume
Chì face a vita bella
Ùn sentu più u prufumu
Di i soii i capelli
È si ne parte in fumu
U me sognu
Accesu

Sarà cumu
Difesu

A.P.
Sabbatu u 18 d’Aostu di u 2018
Portu

Sperenza

A finestra hè aparta à nant’à lu mio mondu
Veni à scopre lu appena, pianta di girà in tondu
Lascia corre u to estru, u to imaginà
È lascia la to alma e rime macinà

Senti l’aria chì canta è t’invita o fratellu
À guardà l’infinitu è mirà ogni stella
In celu chì spampilla quandu vene la notte
Guarda a luna d’argentu, fighjendu cù i t’ochji

A vita hè cusì d’una sola parolla
Iè manda tuttu à spassu, face cum’ella vole
Mai ùn si primureghja di quelli chì luntanu
Provanu à scuntrà si è unnisce e so mane

In ogni scornu di a pianetta turchina
Ci hè una canzunetta chì vene quì vicinu
À l’umanu in lu bughju d’a so vita straziata
Chì sempre la ripiglia à perdenne u fiatu

È si sveglia a cuscenza, si sumineghja amore
Di la nostra sperenza vidaremu lu fiore

A.P.

Solu in scena


Dop’avè vistu citadelle
Messu u capu ind’è e stelle
Per avè u core strappatu
Dop’avè circatu à sapè
Di a nostra storia ogni perchè
Ùn socu più innamuratu

E nostre prumesse à spassu
Ma oghje tuttu sguassu

Sò solu in scena
Rittu ver’ di lu m’avvene
Senza più pena
Sò solu in scena
Strappu tutte e mio catene
Sò solu in scena

Dop’avè persu un amore
Da ste carezze traditore
Tengu sempre u capu rittu
Dop’avè lu dettu di parte
È andà à gode cù l’altru
U me core cusì feritu

Mi fermu solu è zergosu
Mai più amurosu

Antoine Parodin
Sabbatu u 28 di Lugliu di u 2018
Portu

Senza


U to passu in a rena
Si sguassa pianu pianu
A to voce sirena
È a to manu
Accarezzanu a sponda
E stonde sempre liscie
Di lu me mare mondu
Senza finisce

Quandi lu monte intisgia
U mare calma stesa
Scappanu i nuli grisgi
In attesa
Di vede un sole novu
Innurà li d’albore
Quand’u so passu move
È corre

In u spaziu tamantu
Di lu versu amurosu
Si tace lu mio cantu
U marosu
Marosu d’i to ochji
Celente d’a to pelle
À cantu à mè ti ciotti
È e stelle

È nunda, oghje, più nunda
Mi face com’è prima
Quella carezza muta
È quessa rima
Ùn ne pò più di sprime
L’infinitu d’assenza
È si tace a marina
Senza

Antoine Parodin
Ghjovi u 21 di Ghjugnu di u 2018
Aiacciu

Forse ch’un ghjornu


Forse ch’un ghjornu o cara a sai tù
Ci emu da truvà per ùn lascià ci più
Forse chì lu to visu hè eternu
Di più cà ste puesie in quaternu

T’aghju da truvà un ghjornu è più mai
Ti lasciaraghju ancu s’è ti ni vai
Ma hè un sognu s’è t’ùn lu voli sente
Sò innamuratu ùn pò esse altrimente

Forse chì sè sempre luntana à mè
Forse chì li mio canti sò per tè
Forse ch’un ghjornu pudaraghju cantà
Tuttu st’amore chì provu à piattà

Ti vogliu dì in sta dichjarazione
Chì sè per mè la più grande passione
Ti tengu cara per li guai è lu bè
È più n’ùn vogliu stà ne luntanu à tè

Forse ch’un ghjornu l’amor’ fiurisciarà
Sarà cum’ella sarà

Antoine Parodin
Dumenica l’11 di Marzu di u 2018
Portu

I Trè Signori

U celu hè serenu da sopr’à Ota è Portu
Un arcu balenu ghjunghje da sopr’u portu
Ma pesa i to ochji versu a muntagna altiera
Fideghjammi st’omi è senti a storia vera

I Trè Signori sanu l’umanità
Tutt’i tisori di u tempu chì và
I Trè Signori di noi guardiani
Chì sò di l’ore i maestri arcani

Da l’alba à u ghjornu, ci stanu e sentinelle
Sò pitrificate par sempre sott’e stelle
Chì sanu d’u tempu è li nostri sicreti
Persi ind’è lu ventu cù tutti i nostri detti

Da la mio finestra, rimiru quellu mare
D’onde sempre linde è d’acque sempre chjare
È stendu lu sguardu versu lu monte stranu
Chì tene u so locu è ancu u mondu sanu

I Trè Signori sanu l’umanità
Tutt’i tisori di u tempu chì và 
I Trè Signori nati un ghjornu à l’albore
Sò i maestri d’u secretu d’amore

I Trè Signori...

A.P.
Sabbatu u 18 d’Aostu di u 2018
Portu

Pientu

In la stretta ùn ci hè più lume
Mi manca lu to prufume
U sole hè dighjà ciuttatu
Cercu u to visu fatatu
 
In celu manc’una stella
Socu solu o damicella 
Nant’u paese serenu
Scappatu hè l’arcu balenu

È po fermu in notte nera
Senza voce è senza spera
A to bocca hè un ricordu
Chì n’ùn semu più d’accordu

È tù chì ni voli andà
Madonna, chì possu fà ?
U core si n’hè andatu
Senza manc’un basgiu datu

In li to ochji
Ùn ci hè più nund’avà
Manc’una lacrima à sculà
In li mo ochji
Ci n’hè una
Chì dice a me sfurtuna

È tù chì oghje
Ti ne sè andata
À gode a vita libarata
Eiu chì oghje
Pienghjuleghju in vanu
Sè partuta luntanu

Antoine Parodin
Sabbatu u 18 d’Aostu di u 2018
Portu

vendredi 17 août 2018

U portu

Cercu u portu
Duva sarà
L’ultimu scalu
Nimu ùn lu sà
Stu divinu ortu
Di benistà
Prufumu callu
Ùn ti n’andà

Soffiu dulcezza
Voce amarezza
Canzona morta
Mi chjode a porta
N’ùn vene stu mumentu
A fine d’u turmentu

Sognu di sera
Chì si ne và
Com’un battellu
Senza guardà
L’onda chì ci era
Per navigà
È u castellu
Di mare indà

Battelli tonti
À l’orizonti
Ferite amare
Perse in li mare
U mare di lu pinsà
Ch’u tempu tene è sà

Mea sè tù


Bella sè tù
Cum’è lu ghjornu in fiara
D’u mo « ti tengu cara »

Strana sè tù
Quandu lu ventu in festa
Sumena la timpesta

Cara sè tù
Da lu core cuntentu
À u basgiu accunsentu

Chjara sè tù
Cum’è un segnu d’alba
O un sole chì scialba

Core sè tù
Un solu batticore
È nunda n’ùn pò more

Cantu sè tù
Quellu d’alma maestra
Quand’apri a to finestra

Fiume sè tù
Chì corre in lu mio esse
Chì mi strughje è mi tesse

Focu sè tù
D’amore mai spintu
Di core mai strintu

Mea sè tù
Perchè cara ti tengu
È sempre t’appartengu

Mea sè tù...

Antoine Parodin
Luni u 2 d’Aprile di u 2018
Portu

Nanna



Dormi u mo tesoru, chjodi i t’ochji d’oru
A notte hè venuta, ogni voce hè muta
Senti a mo zitella, a mo nannarella
Chjodi i t’ochji d’oru, dormi u me tesoru

Fora la farfalla di u celu fala
Ogni stretta hè nera, hè ghjunta la sera
Dormi o tisurellu, hè scuru lu celu
Hè muta a funtana, ascolta a me nanna

Pensa à li to ghjochi, mezu à li to lochi
A ghjurnata in scola è l’acqua chì scola
S’accende la diana, sopr’à a muntagna
U ventu in l’alivi, li to sogni vivi

Cheta ti o cara, senti a mo ghitara
Dormi cù lu cantu di l’acellu accantu
Voli sopr’u mondu, a natura in tondu
Vai induva voli, in dui o trè voli

Sarè la mio ciuccia in la to casuccia
U più bellu fiore quellu di l’amore
Sarè la mio stella, dolce damicella
Nanzu à tuttu què, dormi, voli bè ?

Antoine Parodin
Sabbatu u 21 d’Aprile di u 2018
Portu

Oghje



Oghje chì si move un paese vivu
Cù sperenze nove in core allegria
Oghje chì si crede à un novu fà
Cù un’antra fede da pudè campà

Oghje chì ci semu à un crucivia
Ma femu la inseme quella nova via
Oghje chì s’invita à fà chì a chjama
Sia infinita pà la nostra mamma

Oghje chì si volta, oghje chì si stà
À voce rivolta cantemu o cumpà
Oghje chì si parla a lingua d’u core
A lingua chì ciarla, ride, mughja incore

Oghje chì s’inzerga ogni voce umana
Oghje chì si pesa in celu ogni manu
Oghje chì si stende in la nostra tarra
Chì n’ùn hè à vende quell’idea cara

Oghje ch’in paese si sente cantà
Oghje chì si pesa da quì à quallà
Una vera chjama, fiamma d’unità
È Corsica mamma vole libertà !

Aiò o fratelli ! Ùn piantate avà
Aiò chì dumane per noi sarà
Aiò o surelle di l’umanità
Chì Corsica mamma vole libertà !


Antoine Parodin
Vennari u 1ma di Ghjugnu di u 2018
Aiacciu

À tè

À tè
Vanu li mio sentimenti
Chjosi chjosi in la mio mente
Per tè
Sò e canzone chì scrivu
D’un amore sempre vivu

Ed eiu
À fiancu à tè socu pocu
Ma à tè tuttu mi docu
Per mè
Sè u me sole, a mo fiara
Sè quella ch’o tengu cara
Per mè

Cun tè
Vogliu campà le mio pene
Le mio gioie di l’avvene
In tè
Vanu e staghjone addunite
L’allegria è e ferite

È s’è
N’ùn voli sente a mio chjama
Quella d’un core chì t’ama
Sarà
Lu mi’ avvene di dulore
Chì sè lu me solu amore
Amore

Antoine Parodin

T’aspettu

Face un tempu chì t’aspettu
È a mio voce si stanca
U me core hè strintu in pettu
È ne batte à parte manca
Tremu d’un avè ti à latu
Quandu lume s’hè calatu

Vogliu la to abbracciata
Chì riscalda lu mio esse
Nutrisce a mio sunniata
Sai le mo notte tesse
Cù stu filu riccamatu
È da mè ne tantu amatu

À lu chjaror’ di le stelle
È di a luna d’argentu
Cantu le mo riturnelle
Cun fervore mai spentu
Da l’attrachjata à l’albore
Cantu tuttu lu m’amore

Senti u nostru fiumicellu
Chì fala tuttu cuntentu
Versu u mare cù l’acellu
Cacciendu ci ogni pientu
À l’ora chì t’addurmenti
Cù i nostri li ramenti

Una vita

Aghju sfrisgiatu l’acque di tanti è tanti mari
N’aghju vistu li porti, i veli è i vascelli
Aghju campatu a vita cum’un volu d’acelli
Aghju tastatu i venti i dolci è po l’amari

Aghju tuccatu e tarre, i paesi è cunfine
Aghju vulsutu tene in manu ogni stonda
Aghju vulsutu vede a stesa la più tonda
Viaghjà in u mondu senza pinsà à a fine

Aghju basgiatu labbri, sò statu innamuratu
Cunnisciutu aghju amori ancu tristezze è pene
Vuliu scopre tuttu senza guardà l’avvene
Aghju alzatu una casa cù u cantu muratu

Socu natu in un mondu di pace ancu di guerre
Aghju vulsutu fà d’una voce rinnova
Una canzona bella cù una rima nova
Di li mo ochji scuri, a tarra vogliu vede

Aghju sappiutu sempre ciò ch’ella hè a richezza
Di vultà n’u so nidu dop’à ogni partanza
Di ritruvà famiglia è cose d’impurtanza
Dop’à i pienti, i mughji, a gioia è a tristezza

Aghju cantatu a vita, aghju cantatu a morte
Aghju persu battaglie, aghju vintu un amore
Aghju coltu a passione cum’è pò esse un fiore
Aghju apartu i cori, aghju apartu e porte

Ne aghju fattu troppu, mi ne possu andà
Versu quelle alte sponde in u celu quallà
Aghju à cuntinuvà à dì è à cantà
Sin’a fine d’i tempi è di l’eternità

A.P.
21/07/2018
Portu

A me tarra


Longu u mare sirenu
À culore d’argentu
Ci truvarè un locu,
Una sponda di rena
À l’assaltu d’u ventu
Chì ne face un ghjocu

Vidarè la so costa
Per sempre assuliata
In faccia à l’onda d’ogliu
A calanca in rossu
À u monte liata
Da sopr’à ogni scogliu

Quessa hè a mio tarra
Quella ch’o tengu cara
Da u mare à a sarra
L’aghju sempre da amà

Quessu hè lu m’agrottu
U me scalu, u me portu
Ch’in core sempre portu
Quì ci vogliu campà

Hè un locu di fole
È di muntagne d’oru
È paisoli appesi
Hè un locu di sole
U mio solu tisoru
Fattu di lumi accesi

Un celu spurgulatu
Ghjoca cù li s’acelli
Si ridenu d’e piove
Sò sempre latu latu
Cù u mare è e stelle
Quandu la notte move

Quandu scapparà lu ghjornu
Nant’à le to sponde care
S’accindarà torna u fornu
È i canti è e ghitare

Quandu ghjunghjarà l’albore
A dolce è fresca rusata
Pinsaraghju à tè amore
Nant’a to petra pusata

Antoine Parodin
Dumenica u 5 d’Aostu di u 2018
Aiacciu

Al di là


Al di là le nostre cunfine
Al di là d’u nostru mondu infidu
Al di là di tutte e nostre lite
Al di là di le nostre ferite
Ti ne stai quallà


In lu to celu immensu
À culore d’argentu
Noi
Ferma in core u visu
È u toiu u ramentu


In lu to paradisu
À mezu à l’anghjulelle
Noi
Aspittemu u surrisu
Chì falarà d’e stelle


Da sopr’à Cursichella
Curunnata di lume
Noi
Guardemu quell’acella
Chì frisgiuleghja e sciume


Ci guardi d’a finestra
Di lu to locu appesu
Noi
Pinsemu à tè suvente
U ricordu hè accesu


Godi l’eternità
À mez’à l’ortu santu
Noi
Per tè emu à cantà
Cù u nostru core frantu

Antoine Parodin
Marcuri l’8 d’Aostu di u 2018
Portu

Sirinata addulurata


Vogliu cantà per tè, mi lasci ùn sò perchè
O cara preferita
Avanzu in a nuttata cù l’alma addulurata
Cusì trista è ferita

Ti cantu sti canzoni chì sempre in li to sogni
Volenu risunà
È lu core chì batte, la me mente chì schiatte
U filu sunnià

S’empie tutt’a mo vita di tristezza infinita
Sott’à lu to balcone
A luna à pianghjulà è in celu culà
L’estru d’a mo passione

More lu ghjornu senza fà tace quella assenza
Chì a pena sumena
Ed in sta calma notti, lucenu li to ochji
Cù la luna serena

Si mischja lu mio cantu à l’acqua quì accantu
Chì corre in la funtana
Po scappa lu mio pientu in murmuru di ventu
Sciroccu o tramuntana

A puesia hè persa in quella alma spapersa
Chì cerca lu riposu
A rima s’alluntana à lu son’ di campana
Nant’u raportu posu

Antoine Parodin