mardi 30 avril 2019

À i to ochji...

S’ellu era u mo amore ch’o vidiu scappà
O s’ellu era u fiore di la mo ghjuventù
È ‘ssu stranu furore ch’ùn mi vole lascià
A brama d’un avvene inseme eo è tù

S’ellu era u mo amore ch’o sentiu pichjà
In fondu à lu mo core colmu d’u to suspiru
Dimmi s’è a to voce corre sempre quallà
Ch’o senti torna appena u to dolce rispiru

S’ellu era u mo amore ch’o sentiu chjamà
In u pozzu tamantu di e rise chì vanu
Si perde lu mo cantu, di vulè troppu amà
‘Ssu surrisu d’argentu, ‘ssa striscia di varanu

S’ellu era u mo amore ch’o vuliu piattà
Chì solu si palesa davant’à l’ochju umanu
S’ellu era una passione, un fiatu immensità
Chì brama di piglià è a vita è a manu

S’ellu era u nostru amore ch’o vuliamu sparte
Eiu è tè o tisoru per le strade e più belle
Ti dò a mo prumessa à penna è rima aparte
D’esse ci sempre fidu à i to ochji, a to pelle...

samedi 27 avril 2019

I to mondi d’oru

Quand’eru ghjuvanottu l’ochji persi in e stelle
D’un celente pueta, d’una canzona luna
T’aviu scontru bella, è cara damicella
M’ai azzingatu prestu à a toia a funa

D’un surrisu battellu quallà m’ai purtatu
Per l’uceani mari d’i to ochji prufondi
Ùn ci pinsavu più à dumane o passatu
Solu à u presente cuntavanu e mo stonde

Mi hè parsu ch’u mo versu senza u toiu era viotu
Chì e toie e parolle à e meie intricciate
A pudianu fà girà sempre a rota
Di un mulinu persu al di là di l’annate

I nostri basgi inchjostru dolce di e mo notte
Anu invintatu a voce d’issa nova canzona
Da ditti u mo vulè, a brama ch’ellu ùn ciotti
U sole è u m’amore nu a to pelle si pone

Sò sempre un ghjuvanottu, l’ochji in e stesse stelle
È tù o damicella, d’e mo ore cumpagna
S’o pudia vulà, vucaraghju in lu celu
Sopr’i to mondi d’oru duve nimu si lagna


Sicondu l’estru...

Ti vuleria scrive u turchinu d’i ghjorni
U rossu d’e to labbre, u focu d’u to core
Ti vuleria scrive millaie di canzone
À fiancu à li to versi è colme d’u m’amore

Ma u mo esse hè viotu è u me core in pezzi
Chere a to voce andata fanale d’i me passi
U to surrisu amatu di biancore è purezza
Torna in la mo mimoria ancu s’u tempu passa

À fiancu à tè e mandu e mo sperenze ventu
Ch’elle portinu à tè tuttu ciò ch’è n’ùn aghju
Ch’elle caccinu e larme, e sciagure è i pienti
Per datti ancu di più a forza è u curaghju

È cum’è fior’ di neve chì dopu à esse natu
Sparisce da u sguardu è versu tè viaghja
U to estru rinnovu à u meu rinatu
Andaranu à vulà sopr’à a Falcunaghja...

mercredi 24 avril 2019

Vultà

Ti vulia custruisce
Un battellu à mare indà
Per falle appena fiurisce
E stonde d’u viaghjà
Per andà à scopre u mondu
Fattu à albe è abbrugà
È vede i soli à l’intondu
Sulchendu l’immensità

Ùn risponde mai innò
À a chjama à viaghjà 
Ma fà ch’un’ altra staghjò
Sempre ti fia vultà

Ti vulia insignà strade
Chì più nimu oghje ùn sà
Dà ti d’a ragiò e chjave
Per u toiu u duvintà
Dà ti u portu u più luntanu
S’è tù vulii accustà
Una bussula in manu
Per sapè induve andà

Avà ch’è tù sai tuttu
Di u parte è u vultà
À i toi dà u fruttu
Raccoltu quì è quallà
Dì li chì per esse omu
Ciole brama di pruvà
È ùn firmà mai domu
Da li mari à scatinà


Induvinà

Induvinà u tempu chì ti basgia infrebbatu
Nant’à i mari scemi d’e stonde è di l’annate
Chì ti bagna d’argentu cum’ella fasce a luna
U capu rittu è fieru d’issi amori cumuni

Induvinà e rise di u ventu in i campi
Amparà vita è stantu, tuttu ciò chì si campa
In l’ochji d’una bruna o quelli d’una bionda
Vede u chjar’di a luna o un sole giucondu

Induvinà i pienti chì spessu sò ascosi
Daretu u velu pagnu di tante è tante cose
Sapè chì ci hè un sole daretu ogni timpesta
È ch’una lacrimuccia si pò turnà in festa

Induvinà u passu ch’è noi piglieremu
Induvinà u chjassu duve noi andaremu
Circà u tempu bellu daretu à ogni nulu
Nanzu ch’u nostru tempu cù noi parti in pula

Un’ ultima volta

U to ultimu filare
L’ai stampatu in quaternu
Era cum’appesu à l’aria
À sfrisgià u celu eternu
Po s’era lampatu in mare
U to ultimu filare

L’ai scrittu d’a to manu
Fattu cum’un tistamentu
À lascià ‘ssa striscia vana
Da un core in u turmentu
Trimulendu i lindumani
L’ai scrittu d’a to manu

Viaghji un’ ultima volta
Al di là d’u to campà
Sbalanchi l’ultima porta
Ch’ùn sai più cosa fà

U to versu sgalabbatu
Si ne vola eppo si cansa
Si ne vola à u to latu
Di stelle ci hè una mansa
À cantà di mezu fiatu
U to versu sgalabbatu

Voli andà al di la notte
Duve u tempu ùn ti cunnosce
Scopre ti mille altre sorte
Mille gioie è mille voce
Duve u sole si ciotta
Voli andà al di la notte

Viaghji un’ ultima volta
Al di là d’u to campà
Sbalanchi l’ultima porta
Ch’ùn sai più cosa fà


Di u nostru amore

Sò passate e settimane
È ùn l’aghju viste corre
Avà sò secche e funtane
Di lu nostru amore

Sò scappati i mesi puri
Ùn ci ferma cà rimore
I mumenti oghje sò scuri
Di lu nostru amore

Cosa firmarà di lu nostru amore ?
Una lacrima chì và
O una canzona in core ?

Emu lasciatu e sperenze
Si ritrovanu avà sole
À mè fermanu l’assenze
Di lu nostru amore

È a suffrenza ci hà corsu
Cù i ghjorni à strappà l’ore
Oghje u tempu hè bellu scorsu
Di lu nostru amore


Una speranza

Di e mille battaglie ne tengu un’ amarezza
Eppo centu vicende à mezu à la me sorte
Aghju vistu l’infernu aghju scuntratu a morte
Senza una manu à tene è senza una carezza

À mezu à dolu è sangue, a cianga è a fulena
Quantu volte aghju persu un amicu sinceru
In un frombu terrore chì strughje lu penseru
È ci face scurdà ogni ora serena

Vistuti di turchinu cum’è l’ochji d’u mare
Ch’o vogliu ritruvà s’è Diu mi dà forza
Per resiste à ‘ssa guerra è turnà in tarra corsa
Abbandunati semu in quelle stonde amare

Ci sò sempre suldati nant’u campu distruttu
Forse ch’un ghjornu quì ci splenderà l’amore
S’è l’omu u più feroce ci vene à piantà un fiore
Prighendu per a pace è l’avvene di fruttu

Di e mille battaglie ne tengu una sperenza
Di vede i mo figlioli ingrandà pari pari
Luntani da i fochi state voi i me cari
Chì vi darà ferite è firmarà l’assenza

Ùn ci hè più omi

U sole ciuttava quallà
È u fighjavamu passà
Cum’è strintu in un benistà
Chì nimu ùn pudia capisce

Senza tè a vita era nulla
Chì u tempu à pasponi spula
Riduce tuttu pianu in pula
Ellu solu pò cummandà

Ùn ci hè più omi ind’issu mondu
È più nisunu ùn gira tondu

I basgi nostri scatinati
Cum’è un fiatu à l’alba nati
Nant’à i mo sogni chjinati
Chì t’aspittavanu à campà

Ma tù pigliata da u screnu
Di una vita di sirenu
Lasci u to sole lenu lenu
Spegne si in cor’d’u to andà

Ùn ci hè più omi ind’issu mondu
È più nisunu ùn gira tondu

A mo finestra hè chjosa chjosa
Lasciendu a camara bughjosa
In aspittera d’ùn sò cosa
Una presenza chì mancava

È u mo core ancu ellu hè spentu
Di pettu à tamantu turmentu
In più nunda à u fora ùn sentu
Più a to voce chì chjamava

Ùn ci hè più omi ind’issu mondu
È più nisunu ùn gira tondu


For’ di ragiò

L’aspittarè ‘ssi ghjorni cum’u tempu chì torna
Invadisce u to sguardu è annega i to ghjorni
Ùn ti truvarè nunda da unnisce ‘sse rive
È ti firmarà solu scrive scrive eppo scrive

Scrive a matina pura nant’à u to quaternu
A strinta a più sincera di a manu fraterna
U frascheghju d’argentu nant’à a to nuttata
E centu stonde sperse d’a vita sunniata

Scrive senza piantà, senza cuntà ne l’ore
Ùn sapè a stagione ne u tempu d’u fora
Scrive cum’è tù campi di tristezza è di gioia
Strappà tutt’e cunfine chì ci stalla l’annoiu

U to ricordu amatu ch’in l’aria pianu balla
U nostru amore rè chì piglia le so ale
Po si lampa in u celu da a cima d’u monte
È u to cantu apertu ch’abbraccia l’orizonte

È tandu a to scrittura ùn trova più a strada
Sè viota d’ogni sensu, d’ogni penseru in fiara
Chì ai datu tuttu, cum’è ciò ch’o ti dò
Fora d’ogni turmentu è for’ d’ogni ragiò

Cantu per tè chì sè partuta

In l’aria pura d’i mo anni
In lu so stranu passa è veni
Duve sò i ghjorni sereni
Duve sò i to lindumani
À piglià u core è e mani
In l’aria pura d’i mo anni

E mo paure sò svanite
Quandu m’ascondu è mi rifughju
In li to bracci, lasciu u bughju
Di l’amarezze è d’e ferite
Quandu ‘sse stonde sò finite
E mo paure sò svanite

Luntanu u sentu u so rumore
A mandulina à trimulella
Batte in lu pettu di l’acella
U core chì chere l’amore
Senza l’angoscia è u timore
Luntanu u sentu u so rumore

Cantu per tè chì sè partuta
Al di là d’e mille cunfine
Duve u ghjornu ùn tocca fine
È a tristezza si stà muta
Ùn trovu più l’ora vulsuta
Cantu per tè chì sè partuta

È i ghjorni si ne vanu...

À u ventu d’autunnu
Tramindui nant’a rena
L’altra face un segnu à l’unu
Chì li manda un basgiu lenu
Ingiru ùn ci hè più nisunu

Inciapanneghja u so mondu
L’attrachjata d’a passione
Scambia i culori à l’intondu
È li dà nove canzone
À u ventu vagabondu

U ghjuvanottu incantatu
Da la bella ghjuvanotta
Chì si trova u so latu
Scorda u sole chì si ciotta
D’un ultimu raghju natu

I so gesti sò impricisi
È hè scarsa a so parolla
Si mandanu i so surrisi
 Ma qualcosa hè strintu in gola
I sintimenti indicisi

Quale a pigliarà in manu
Quella nova decisione
Ma guardanu u luntanu
Sicuri di quelli unione
È i ghjorni si ne vanu...

dimanche 14 avril 2019

Turnà cun tè

Turnà cun tè ‘ssa sera dopu à a briachina
Purtà ti in casa nostra à l’ascosu ind’u lettu
Chì batte à più pudè u core in u mo pettu
D’avè ti à u mo latu, più ch’è mai vicina
In ’ssa vita ch’aspettu

Turnà cun tè ‘ssa sera scurdendu u mondu  interu
Abbracciendu si torna in faccia à l’uceanu
Strigne ti in li me bracci po piglia ti la manu
Tene in mente è in core un solu amore veru
Invintà un veranu

Turnà cun tè ‘ssa sera, unnisce e nostre labbre
Da fà un paradisu à mezu à ogni guai
Beie à e to funtane ch’ùn si stancenu mai
A gioia è a certezza di un fiore chì s’apre
È andà duve sai

Turnà cun tè ‘ssa sera à sfrisgià ogni celu
À custruì u locu, unu d’issi rifughji
Induve omu si perde à mezu i mari muti
Fà d’a to barca sola un immensu vascellu
I nostri pienti asciuti


Mezanotte

Mezanotte è semu in piazza
Sò sarrate tutt’e porte
Mezanotte, u tempu passa
Ci strignemu e mani forte

Mezanotte, eiu t‘abbracciu
Sott’à un tettu di stelle
Mezanotte, u core in stracciu
Brama sempre la to pelle

Mezanotte in lu paese
Ùn si sente più nisunu
Mezanotte, e strette accese
Più ch’elle mai n’ùn funu

Mezanotte, contru à mè ne
Scordi ogni tristezza d’eri
Mezanotte, un fiore à tene
À u futuru, i penseri

Mezanotte, eiu t’aspettu
Cum’è l’alba ch’hà da nasce
È digià mi batte in pettu
A passione chì ti fasce


È prega

Una ghjesgia abbandunata
Una croce è un altare
Una chjama sbunurata
Di campane per ‘sse tarre

Po ci sò issi ghjuvanotti
Ci n’hè una trà di elli
Chì si piatta i so capelli
Eppo si mette in ghjinochji
Colmi à lacrime i so ochji

È prega, è prega, è prega

E so mani riunite
Per implurà lu so diu
Di dà torna à quelle vite
Un estru per esse vivu

Ma nisunu ùn vole sente
Sò partuti i ghjuvanotti
Colmi à lacrime i so ochji
E so brame si sò spente
Per un avvene ridente

Ma prega, ma prega, ma prega

È prega per i soi, è per u mondu sanu
À tutt’issi figlioli li vole porghje manu
È prega per i soi, è per u mondu sanu
À tutt’issi figlioli di un mondu inumanu

À quella vita

Ùn cunnoscu più paure
Ùn cunnoscu più affanni
Ùn aghju più stonde scure
Approntu i mo lindumani
À fiancu à tè o cara
A vita ùn hè più para

Un basgiu è tuttu cambia
U mondu è i culori
Hè di sirenu l’ambiu
N’ùn ci n’hè più dulori
À fiancu à tè o cara
A vita ùn hè più para

Ùn hè più para à quella
Ch’aviu senza tè
Senza li to capelli 
Senza i nostri piacè
Oghje sò innamuratu 
O cara a sai bè
À fiancu à tè a vita
Pare cosa infinita

In grentu à li mo bracci
Ti tengu è ti ritengu
Ti mandu centu basgi
Da dì chì t’appartengu
À fiancu à tè o cara
A vita ùn hè più para

Campemu u muvimentu
D’i nostri corpi sfiere
À u rilogiu tempu
D’isse passione fiere
À fiancu à tè o cara
A vita ùn hè più para


Ochji eternità

In fondu d’i to ochji ci balla una spagnola
Quandu l’ora hè di focu nant’u so paisolu
Ci canta una chitarra d’accenti urientali
Chì sona chì a vita più cà u restu vale

In fondu d’i to ochji ci bagna una sirena
Azzinga à u mo core u to corpu di rena
Hè cum’un arinaghju duve vogliu accustà
In fine d’u viaghju da pudè mi agruttà

In fondu d’i to ochji ci vecu ancu un disertu
Ma ci vecu dinò un oasì offertu
À i sogni i più scemi e sperenze e più tonte
Quand’u me sole rossu si ciotta à l’orizonte

In fondu d’i to ochji vuleria annigà
E pene è l’allegrie, e partenze, i vultà
Ci vuleria gode cun tè a libertà
In una stonda pura tesse l’eternità...

U pittore

U mo castellu di notte
Si sfonda sott’à l’assaltu
Di l’anghjuli di a morte
Da u celu u più altu

L’alba vole esse regina
Per pudè pianu sguassà
A sunniata turchina
Chì ci nasce d’anuttà

Duve hè a principessa ?
Duve sarà u so visu ?
A mo vita ùn hè listessa
Ùn pare più paradisu

Ditemi s’è a videte
A cercu in fondu d’a mente
Ma e maghjine sò chete
È di nunda ùn mi ramentu

U mo castellu di notte
Fattu di petre di luna
Hà lasciatu chjose e porte
Per ùn lascià entre u lume

Una à una in u celente
Pianu s’hè spinta ogni stella
È svegliatu à core spentu
Hè sempre viota a mo tela

Induve

Induve corre u tempu
È nasce lu mo versu
In un trattu di ventu
Da sopr’à l’universu
À e più alte cime
Di canzone è di rime

Induve more u ghjornu
D’amore à u luntanu
Induve ellu ritorna
Quandu sbuccia la mane
Cum’un fiore d’aprile
À prufumate file

Induve cansa a vita
È si face un arretta
In la stonda infinita
Di piacè chì stà cheta
Cum’un sicretu ascosu
Ind’è un novu chjosu

Induve cantu spessu
Per tè o la me dea
Induve canti tù
È svegli u mo diseu
Induve u mondu hè nostru
È u mare hè d’inchjostru

mardi 2 avril 2019

À e funtane

Hè quandu l’altrò ti chjama
Ch’è tù brami u to paese
Un anticu fundamentu
Per e to sperenze accese

Hè quandu l’altrò ti chjama
Ch’è tù cerchi un altru scalu
Un portu d’acqua ridente
È un novu celu chjaru
È un novu celu chjaru

Cambiarè forse dumane
Di camini per andà
Ma ritorna à e funtane
Chì t’anu vistu ingrandà

Hè quandu l’altrò ti chjama
Ch’è tù brami una casuccia
Quella d’a to ghjuventù
Chì cum’è un sole sbuccia

Hè quandu l’altrò ti chjama
Ch’una pagina hè à scrive
Un altru librone à apre
Sguassà e cunfine, e rive
Sguassà e cunfine, e rive