Quantu funu le spese da difende una sorte
Per salvà lu un paese, chì risicheghja morte
Quantu funu li canti in le nostre memorie
Da cuntà gioie è stanti, pagine d’una storia
Da li libri sguassati di le nostre cuscenze
Eppo bugie ingrate da tumbà ci a sperenza
Scritte in le nostre petre, e stonde di l’infernu
Tutt’e nostre prighere da scunghjurà l’inguerni
L’attrachji nant’e sarre, un sole ch’imbriaca
E mente e più amare da u so raghju magu
È a spera di l’omu chì fideghja u dicoru
Chì li scarca ogni soma è li porghje un tisoru
Tante canzone à fà, tante parolle à scrive
Da pudè rinnuvà una lingua ch’hè viva
Aspittemu u mumentu di l’accolta ritrova
Di fà d’issi ramenti, i nostri passi novi
Oghje pruvemu à esse solu ciò ch’è no semu
Da issa tarra pussessi ci camparemu inseme
È s’è issu locu hè vechju, l’emu da rinnuvà
Chì ci semu parechji chì ci volenu stà !
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire