jeudi 7 mars 2019

In lochi soi

L’ete da lascià campà è ingrandà in lochi soi
Da chì possinu inventà i so lindumani novi
L’ete da lascià campà è ingrandà in lochi soi
Chì hè soiu issu paese, ne semu tutt’i figlioli

Ci volenu chjode e scole
Biutà li nostri paesi
Paghemu più ch’ellu ciole
L’impositu chì ci pese
Ùn ci hè guasgi più sperenza
In i cori à sicutera
L’omu hà persu la cuscenza
L’amicizia è a spartera

Colmi li ruminzulaghji
In l’isula paradisu
Parenu furmiculaghji
Scartafacciuli è mullizzu
Sò abbandunati i vechji
Cù a so magra pensione
Ùn batte più in li petti
A nostra antica passione

Anu li corpi feriti
È li cori certe donne
Sott’i colpi d’i mariti
O marturiate madonne
Spuntanu supermarcati
In le nostre le campagne
I ghjovani sò scappati
Ci ghjunghjenu stonde pagne

A nostra lingua si perde
Per quella d’un altru locu
Machje bionde è arbe verde
Sò brusgiate da u focu
In ogni reta suciale
Ci vanu l’infurmazione
Fughje la vita reale
Contr’à falze relazione

Carcu à soldi lu patrone
Cù i so biglietti in mane
U lascia senza ragione
L’impiegatu senza pane
A pianetta arruvinata
Da pulluzione è turmentu
A mo tarra scunsulata
Da custruzzione è cimentu

Forse un ghjornu l’alba chjara
Scumpiarà u scuru regnu
Di l’omi chì di a strada
Facenu scornu d’indegnu
Chì di u populu a forza
Più cà d’i putenti vale
Sò sicuru chì a mossa
Scumpiarà issi carnavali

Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire