À nant’à u to scogliu, rimiri u mare immensu
E calanche amurose, u portu d’a Castagna
I Trè Signori appesi, u portu è a muntagna
À i to pedi spessu, mi posu, scrivu è pensu
U rossu d’e to petre si spechja in l’onda rossa
Quandu in u golfu calmu, l’astru d’oru si stracqua
Inciappanendu u celu, l’orizonte eppo l’acqua
Ch’ella hè smaravigliata, è incantata a costa
O tù chì stai, o torra vechja
O tù l’antica sintinella
Dimmi i to sicreti à l’arechja
I spartaremu cù e stelle
U sciusciettu accarezza e fronde d’eucaliti
Scuzzula e barche vechje è sussura à a torra
Tanti versi di gioia, tanti versi d’amore
È quanti sirinati à a machja è u litu
Vistuta di culori d’attrachjata à l’albore
Si stà nant’u so scogliu a torra ghjenuvesa
Un ghjornu la so storia sarà tutta palesa
In tantu canta sempre u so cantu d’amore
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire