Ci hè appena di sole
È di lumere accese
L’essenza d’un paese
In le to rime
Ci sò le storie è fole
I to lochi è viaghji
È centu paisaghji
In le to rime
Ci hè u pagnu d’umbria
Ma ancu una spannata
À mez’à ogni annata
In le to rime
Ci hè a malincunia
A gioia d’u ritornu
A notte è u ghjornu
In le mo rime
Ci hè appena di tè
Di lu to lindu versu
Di lu to universu
In le mo rime
Ci hè assai di mè
Di tuttu lu m’amore
Chì n’ùn pudarà more
Antoine Parodin
Marti u 21 d’Aostu di u 2018
Aiacciu
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire